Metode de depistare a deficienței de vedere. Corectarea deficienței de auz și de vedere


Copilul stă pe genunchii părintelui sau poate sta singur pe scaun cu fața spre o măsuță joasă. Examinatorul din fața copilului îi prezintă acestuia jucării pentru a-i capta atenția. Nu trebuie să existe un dialog între cei 2 examinatori. Examinatorul din spate prezintă stimulul testării prin intermediul unui audiometru.

Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate Bune practici de favorizare a incluziunii copiilor cu deficiențe în școala publică prin: depistare precoce a deficienței, intervenție timpurie, debut școlar în școala publică, trasee educaționale compatibile cu tipul și gradul de deficiență.

În momentul în care copilul este vioi și apt pentru a participa la test, examinatorul condiționează copilul să caute cu privirea o recompensă vizuală la auzul stimulului sonor.

Echipamentul necesar este constituit din: două difuzoare, audiometru, jucării pentru distragerea atenției. Examinatorul care lucrează cu copilul trebuie să păstreze o activitate constant interesantă, dar la nivel scăzut. Trebuie evitate pauzele care se regăsesc în testul pentru distragerea atenției deoarece dacă ar interveni o pauză copilul poate să întoarcă capul pentru a vedea recompensa vizuală fără să audă vre-un stimul.

Condiționarea copilului se realizează cu sunete cu frecvența de Hz și o intensitate de 65 db. Stimulii auditivi se prezintă concomitent cu cei vizuali și examinatorul atrage copilului atenția spre stimulul vizual. Această procedură se repetă de 2 ori. Apoi, același sunet este dat tot la Hz și 65 db, dar recompensa este întârziată. Dacă copilul este condiționat corect la auzul stimulului sonor, el va întoarce capul spre imagine.

Dacă se constată că nu a fost condiționat se repetă etapa de condiționare la o intensitate mai mare. După această etapă de condiționare se trece la testarea efectivă care se realizează la o intensitate de 35db.

deficiente-senzoriale

Dacă se obțin două răspunsuri clare la nivelul de 30 db se consideră că, copilul aude normal pe frecvența respectivă. Se continuă testarea pe frecvențele de Hz, Hz și Hz. Dacă copilul este suficient de matur se pot folosi și căștile audiometrice.

metode de depistare a deficienței de vedere viziunea umană 30

Testul de indicare din ochi a jucăriei Ca metodă de testare se folosesc 4 jucării care reprezintă cuvinte-pereche: cană-rață, linguriță- pantof acest exemplu este în limba engleză. Aceste jucării se scot pe rând una câte una și examinatorul se asigură că ele sunt familiare copilului, că acesta știe ce reprezintă fiecare.

Jucăriile se așează într-un arc de cerc pe masa dintre examinator și copil separate, la cel puțin 2o cm una de cealaltă. După două- trei probe efectuate la intensitatea normală a conversației 60dbvocea se coboară până la 40 db pentru a ne da seama dacă copilul aude și la intensitatea vocii.

Copilul trece această probă dacă identifică corect și consecvent obiectele și obține un scor de cel puțin 4 din 5 răspunsuri corecte. Nu trebuie luate în considerare pierderile de atenție evidente din partea copilului.

  • Rezultate analize oftalmologice
  • Ghid deficiente auz - GIFTED (FOR) YOU Project
  • Preșcolarii cu deficiențe de vedere

Testul de cooperare Acest tip de test se bazează pe cooperarea dintre examinator și copil. Materialul de testare este reprezentat de jucării ce reprezintă cuvinte perechi sau apropiate ca rezonanță fonetică. Aceste cuvinte trebuie să aibă același număr de silabe deoarece copilul poate astfel să discrimineaze mai greu înțelesul cuvintelor. La începutul testului jucăriile se pun pe masă, ținîndu-se cont ca, copilul să știe semnificația lor.

Examinatorul rostește cu voce normală 60 db comenzi, comenzi pe care le execută singur pentru a-i arăta copilului ce trebuie să facă.

metode de depistare a deficienței de vedere denumirea chirurgiei de corectare a vederii

Apoi copilul este îndrumat să participe și el la joc, ținând jucăria în mână și lăsându-se dirijat de examinator la prezentarea comenzii. După ce se asigură că, copilul a înțeles ceea ce trebuie să facă, examinatorul rostește aceste comenzi la o intensitate de 40 db, comenzile prezentându-i-se copilului într-o ordine aleatoare pentru a evita efectul de învățare. Testul trebuie efectuat la o distanță de 1 m de fiecare ureche, examinatorul trebuind să-și acopere gura cupalma.

Testul cu ilustrații Acest test se compune dintr-un set de 8 planșe legate ca o cărticică, fiecare planșă cuprinzând 4 ilustrații de obiecte. Aceste obiecte sunt alese după anumite criterii: ele sunt denumite prin cuvinte monosilabice astfel încât ritmul lor de rostire să nu reprezinte un indiciu pentru copii; toate cuvintele de pe o pagină conțin aceeași vocală; cuvintele fac parte din vocabularul uzual al copiilor.

La început condiționarea copilului se face la nivelul de conversație normal, iar pentru testarea propriu-zisă se folosește o voce de 30 db, examinatorul stând la 2 m față de copil. Copilul trebuie să indice de pe fiecare pagină poza care corespunde cuvântului rostit de examinator.

cum să restaurați cărțile audio vizuale la o persoană cu vedere normală

Testul Kendell cu jucării În forma sa originală testul se compune din 3 liste de 15 substantive selecționate în așa fel încât să conțină vocalele și diftongii uzuali din limba respectivă precum și consoanele des întâlnite. Fiecare cuvânt este prezentat printr-o jucărie. Examinatorul cere copilului să indice cu mâna jucăria denumită de el.

Cele mai frecvente deficiențe ale coloanei vertebrale sunt: scolioza, cifoza, lordoza. Poziția caracteristică ființei umane este antigravitațională şi ortostatică. Menținerea acestei poziții prin intervenții neuromioartrokinetice o transformă în atitudine corectă sau postură normală, numindu-se și poziția aliniamentului ortostatic. Stabilirea diagnosticului în scolioză se face prin metode subiective și obiective.

Placa Dodds cu modele Acesta se compune dintr-o placă de inserții ce reprezintă diferite forme de obiecte uzuale copilului de 3 ani. Testul se bazează pe acest principiu de alegere de către copil a obiectului denumit de examinator. Ceea ce diferă este modul de realizare a testului, obiectele folosite reprezintă cuvinte care sunt alese după aceleași principii ca ale testării anterioare.

Mai întâi are loc o fază de obișnuire a copilului cu sarcina, iar comenzile date copilului au o intensitate de 60 db pentru început și apoi de 35 db.

Lipsa auzului, tratat prin terapie

Testul de execuție Materialele necesare acestui test sunt jucării simple care oferă posibilitatea repetării unei activități elementare. Aceste jucării ar putea fi cercuri de lemn înșirate pe o baghetă sau placă cu orificii în care să se insereze ionii.

metode de depistare a deficienței de vedere orb cum să recâștigi vederea

Obiectivul acestui test este condiționarea copilului să răspundă la un semnal sonor prin introducerea bilei respective pe baghetă. Pentru a testa auzul fiecărei urechi în parte utilizăm frecvențe specifice pentru sunete înalte și joase. Unul din avantajele acestui test este că poate fi aplicată fără nici un fel de instruire verbală.

La început se dă un sunet de 60 db și odată condiționat i se dă un stimul de 35 db. Examinatorul trebuie să stea la o distanță de cm de urechea copilului, într-un unghi de 45 de grade față de copil.

Nu doar persoanele în vârstă sunt afectate de problemele de vedere. Acest articol discută despre ce anume oferă ajutor slab-văzătorilor, oferindu-le flexibilitate și plăcere în viață Mulți dintre noi purtăm ochelari sau lentile de contact; aceste dispozitive de ajutor vizual ne redau vederea normală.

Testul este considerat trecut dacă copilul răspunde corect la 3 stimuli de frecvență înaltă și la 3 stimuli de frecvență joasă în mod consecutiv la o intensitate de 35 db. Resturile auditive sunt depistate prin măsuri și procedee tehnice reunite sub denumirea de audiometrie. Audiometria poate fi: tonală vocală Audiometria fonică este reprezentată de testarea auzului prin intermediul vocii. Copilul stă pe scaun cu fața în direcția opusă examinatorului.

Acesta stă inițial la 8 m de copil și pe podea sunt marcate distanțe intermediare din metru în metru. De la distanța inițială de 8 m examinatorul rostește cuvinte bi și tri silabice pe care copilul trebuie să le repete așa cum a auzit.

Corectarea deficienței de auz și de vedere

Mai întâi cuvintele sunt rostite la intensitatea conversației normale și cu tonul conversației normale și apoi examinatorul își modifică vocea rostind cuvintele în registrul sunetelor grave sau înalte. Dacă copilul nu aude cuvintele sau le repetă în mod eronat examinatorul înaintează din metru în metru până când copilul reproduce exact cuvintele.

O audiție normală este considerată în limitele m. Între m este considerată o pierdere de auz moderată, iar la mai puțin de 2 m este considerată o pierdere de auz gravă.

metode de depistare a deficienței de vedere viziunea este restabilită treptat

Audiometria tonală se realizează cu ajutorul unui aparat specializat denumit audiometru. Prin intermediul audiometriei tonale se poate stabili cu precizie gradul și natura pierderii auz, precum și localizarea deficitului de auz.

metode de depistare a deficienței de vedere

Prin intermediul audiometrului se pot modifica anumite comenzi simple următorii parametrii: frecvența sunetelor; intensitatea sunetului; felul sunetului. Examinatorul prin intermediul anumitor comenzi poate modifica aceste caracteristici ale sunetului.

Audiometrul este dotat cu vedere pierdută, ochii răniți căi de transmitere a sunetului: prin intermediul căștilor conducerea aeriană — casca pentru urechea dreaptă este roșie, iar pentru urechea stângă este albastră sau verde. Aparatul mai este dotat cu difuzoare pentru testarea conductibilității, iar pentru testarea conductibilității osoase există un vibrator plasat pe mastoidă în spatele urechii.

Rezultatele testelor efectuate cu ajutorul audiometrului sunt consemnate în audiogramă. Consemnarea pragului auditiv pe audiogramă se face pe anumite simboluri standard: pentru conducerea aeriană a sunetului la urechea dreaptă; pentru conducerea aeriană a sunetului la urechea stângă; pentru conducerea osoasă atât pentru urechea stângă cât și pentru urechea dreaptă Hipoacuzie mixtă Audiometria vocală se realizează cu ajutorul audiometrului, având loc o testae pe metode de depistare a deficienței de vedere aeriană prin intermediul căștilor, dar și prin intermediul difuzoarelor.

Prin audiometria vocală se poate testa auzul pentru limbajul vorbit printr-o varietate de moduri. Scopul final al testării copilului deficient de auz este metode de depistare a deficienței de vedere protezării auditive. Orice tip de sursitate în mod teoretic poate fi protezată, dar câștigul obținut pe urma acestuia este diferit în funcție de gradul deficienței. Protezele sunt aparate electronice ce constituie un ajutor în perceperea limbajului și în însușirea comunicării verbale.

Aceste proteze nu pot corecta deficiența, dar pot suplini sau minimalize efectele ei. Protezele auditive diferă prin design, mărime, felul, modul amplificării, ușurința de a o purta sau metode de depistare a deficienței de vedere volumului. Toate protezele au componente comune: microfon prin care se colectează sunetele din mediu; amplificator pentru mărimea intensității sunetelor; receiver prin care se transmit sunetele amplificate în ureche; baterii pentru susținerea cu energie a întregului sistem.

Orbirea și deficiența de vedere

Rolul olivei este de a fixa proteza și de a conduce sunetul amplificat în conductul auditiv extern. Olivele sunt individuale fiind confecționate după mulajul urechii pacientului. După obținerea acestui mulaj, el va fi reprodus exact dintr-un material cât mai elastic silicon.

Olivele trebuie schimbate periodic odată cu creșterea în vârstă a copilului. În hipoacuziile de transmisie se poate atașa protezei un vibrator osos pentru ca sunetul să fie transmis direct cohleei. După modul de procesare al sunetului, protezele pot fi: Proteze auditive cu procesare analogică, convecțională a sunetului; Proteze auditive cu programare analogică; Proteze auditive cu programare digitală. Acest dispozitiv oferă o gamă largă de informații auditive, necesare pentru orientarea în mediu și pentru refacerea limbajului oral.

Implantul cohlear presupune o intervenție chirurgicală. Dispozitivul redă sunetele în mod mecanic. Componentele implantate sunt plasate chirurgical într-un dispozitiv plasat în stânca temporalului. Proteza are două părți: una externă și una internă.

Ce este o deficiență de vedere?

Partea externă primeşte semnalele auditive din mediu pe care le procesează, le amplifică şi le transmite atletism și viziune intermediul undelor radio spre implantul cohlear propriu-zis, partea internă.

Sunetele sunt recepţionate de microfonul procesorului extern iar semnalul procesat digital este transmis părţii interne prin intermediul antenei. Cum se realizează? Se face o mică incizie în spatele urechii, formându-se o cavitate în osul mastoid. Partea implantului pusă în cavitate este foarte plată și nu este vizibilă. Este realizată o deschidere către cavitatea temporală, umplută cu aer dinspre mastoid.

Aceasta are scopul de a permite accesul din exterior spre cohlee. Deschiderea din cohlee permite introducerea lanțului de electrozi. Inciziile făcute sunt cu copci, care se dizolvă ulterior. Operația durează cam 2 ore. La unii pacienți s-au constatat tulburări ale echilibrului cam la o săptămână după operație.

Prima activare a dispozitivului se face după săptămâni de la operație. Implanturile sunt foarte durabile, pacientul neavând nevoie de o altă intervenție chirurgicală. Câștigul de pe urma implantului se împarte în trei grupe: Hipoacuziile congenitale sau din prima copilărie dacă copilul este detectat repede și i se pun proteze ; Adulții cu hipoacuzie dobândită ; Copiii de peste 3 ani și adulții care s-au născut surzi și au experimentat mai mult pierderea auzului.

Succesul depinde de mai mulți factori: abilitățile verbale.