Carlos solis vision va reveni

Ziua României, o zi de n ­ euitat la Centrul ­H ispano-Român din Coslada Expoziţii, muzică şi dansuri populare, concursuri…, elemente integrante şi integratoare Devenită deja o tradiţie, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită şi în acest an la Centrul Hispano-Român din Coslada. În acest sens, s-a organizat o serie de activităţi, majoritatea în incinta instituţiei, toate gratuite şi pentru un public cât mai exigent.

Expoziţia poate fi văzută la Cepi până la sfârşitul lunii în curs.

Ziua de 1 Decembrie a stat sub semnul semnificaţiei istorice, la Centrul HispanoRomân având loc o conferinţă pe această temă, susţinută de Ştefana Rotaru, consilier de presă şi comunitate românească în cadrul Ambasadei României la Madrid.

Sub îndrumarea psihologului centrului, copiii şi-au încondeiat propriile sentimente în ceea ce priveşte originea lor. Rezultatul: o serie de compuneri ilustrate, realizate nu numai de copii români, ci şi de alte naţionalităţi.

Sâmbătă, 3 decembrie, a fost cu adevărat o zi a integrării. La ora 12, s-a dat startul Campionatului de Table. Peste cincisprezece perechi de români şi-au disputat cele două trofee cu premii în bani. Ajuns la cea de-a treia ediţie, concursul de Table atrage din ce în ce mai mulţi participanţi, ediţia din acest an fiind sponsorizată de Aprosers.

Câştigătorii celei de-a treia ediţii, Marcel Mănoiu locul întâi şi Corneliu Lupu locul al doileaau fost premiaţi de Maite García ­Ferrer, consilier servicii sociale, familie şi persoane de vârsta a treia în cadrul Primăriei Coslada, şi ­Cristina Deleito, director Fundaţie Iberoamérica ­Europa.

Mai mult, spectatorii însoţiţi de copii, au beneficiat de asistenţă gratuită, cei mici fiind lăsaţi în grija monitorilor puşi la dispoziţia centrului de Aprosers. Aceştia au organizat, pentru cei mici, ateliere şi activităţi ludice şi educative. La oraa început petrecerea.

Salonul centrului s-a transformat în ring de dans pentru publicul de diferite naţionalităţi. Spanioli şi români, deopotrivă, s-au prins în hora românească pe ritmurile familiei Nicuşor şi ­Monica ­Lucaciu, venită special din Guadalajara pentru a presta în faţa invitaţilor de la Cepi. Cireaşa de pe tort a fost cel mai mic membru al familiei ­Lucaciu, Andrés Nicolae, care, la numai nouă ani, este un adevărat artist, ce face cinste numelui de român.

Menţionăm că spectacolul folcloric a fost posibil graţie colaborării cu carlos solis vision va reveni de români Pro Vita Lex din Torrejón de Ardoz. Şi cum de la o petrecere nu poate să lipsească mâncarea bună, invitaţii au putut să savureze o serie de preparate culinare, nu doar româneşti, ci şi ucrainene, marocane şi spaniole. Lucrări realizate de membri ai Clubului Ilustratorilor din România.

• SUA și dictaturile din America Latină
• Produse naturale pentru îmbunătățirea vederii

În colaborare cu Institutul Cultural Român din Madrid. Naţiunea, o familie mare. Sponsor eveniment: Aprosers. Extragerea numelui câştigătorului din luna noiembrie.

Programul își propune implicarea, deopotrivă, a elevilor și a dascălilor, în activități extracurriculare și extrașcolare, interesante, care să le valorizeze talentele, preocupările extra-şcolare şi competenţele în domenii cât mai diverse şi interesante. Pe hârtie totul sună bine. După părerea mea, o problemă este când se fac activități 4 de genul vizionări de filme. Unii merg la cinema, alții se uită la filme în sălile de clasă.

Notă: Toate activităţile sunt gratuite. Program: De luni până sâmbătă, de la la Centrul Hispano-Român din Coslada vă invită la toate activităţile organizate cu şi pentru dumneavoastră.

De asemenea, vă oferim, gratuit, o serie de servicii consultanţă juridică, consiliere psihologică, acces la Internet, oferte de muncă şi cursuri de spaniolă, engleză, franceză şi română, informatică, pictură, desen şi multe altele.

Integrează-te, participă, întreabă-ne! Te aşteptăm! Colecţia de costume, pusă la dispoziţia publicului de Valentina şi Angela Petre, preşedintele şi respectiv secretarul asociaţiei, rămâne deschisă până la 21 decembrie. Fiecare centru expune creaţiile primite de la partener, creându-se astfel o punte de uniune care sfidează distanţa şi faptul că autorii lucrărilor nu se cunosc între ei.

Subliniem cu onoare prezenţa la evenimentele organizate de Cepi, a mai multor oficialităţi locale, precum şi a unor reprezentanţi de la asociaţiile de români din localitate. Ziua Naţională a României a fost liantul per- fect pentru participarea şi integrarea deplină a tuturor celor prezenţi.

Treizeci şi cinci de primăveri. Aşa se spune. Nu ştiu dacă unitatea de măsură a timpului, pe care o implică sensul propriu al acestui cuvânt, este cea mai potrivită. După cum mă simt, aş alege alt anotimp, de exemplu toamna, pentru că bate vântul în sufletul meu şi cad frunzele peste inima-mi frântă.

Sau mai bine iarna, pentru că e pustiu şi totu-i alb. Carnet de pionier Ştiu, se poate spune că e prea devreme pentru a face bilanţul unei vieţi, însă am trăit atâtea e-adevărat, puţine, în comparaţie cu alţii!

Toată copilăria am trăit în comunism şi am învăţat să rabd, să tac Îmi aduc şi acum aminte de un episod de la ciclul primar, petrecut în timpul unei adunări de unitate, când ne strânseserăm toţi, cu mic cu mare, profesori şi elevi, pentru a alege comandantul pe şcoală. Ulterior mi-am dat seama că, practic, nea toată lumea. Când Silviu Brucan pronostica 20 de ani de tranziţie, ni se părea exagerat.

Eu, ca mulţi alţii, i-am trăit. Şi, deşi reticentă în faţa schimbărilor, din cauza celor la care am luat parte până carlos solis vision va reveni, am ales să fac o alta, radicală, şi să plec din ţară — temporar, credeam la momentul respectiv.

Şi iată-mă viziune minus 3 75, făcând bilanţul a 35 de ani de viaţă, dintre care doisprezece petrecuţi în ­Spania, cu capul mereu întors spre România. Am trăit ilegal fără permis de rezidenţă, să nu vă închipuiţi cine ştie ce! Apoi am aşteptat marele eveniment: aderarea la UE. Şi am devenit europeni şi nu numai că acest fapt nu ne-a adus aproape de luminiţa de la capătul tunelului, ci ne-am simţit europeni de mâna a doua, umiliţi şi ruşinaţi, pentru că am obosit să ne mai revoltăm.

După complexul de inferioriate din vremurile comuniste, când eram supuşii cu capul plecat ai unui dictator, acum am devenit supuşii Europei, care are legi pe care trebuie să le ascultăm, tot fără a crâcni.

Am strâns din dinţi doi ani, sperând că moratoriul se va termina şi aşa a fost. Şi, ce să vezi?!

Locurile de muncă erau acum destinate persoanelor defavorizate, no comunitarias. Şi atunci, ce să fac? M-am gândit că poate o soluţie ar fi să cer naţionalitate peruană, poate aşa am mai multe şanse de a fi angajată a nu se înţelege că am ceva împotriva peruanilor! Însă patriotismul care încă mai zvâcneşte în mine m-a împiedicat să fac acest pas. Paşaport de criză Ar trebui să mai adaug că, după comunism, revoluţie, tranziţie, aderare la Carlos solis vision va reveni, moratoriu, non-moratoriu şi iar moratoriu, mai trăiesc şi criza mondială.

Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ferit de calamităţi naturale cutremure l-am apucat pe cel dindar eram prea mică pentru a-mi aminti - inundaţii, in- 07 Moş Crăciun există, ¡viva Moş Crăciun!

Buletin de Revoluţie La vârsta când mi-am făcut buletinul, a venit Revoluţia.

M-am bucurat şi eu ca toată lumea, visând la Am făcut parte din prima generaţie care nu a mai dat treapta a doua la liceu. M-am bucurat - un examen mai puţin. Însă acesta a fost recuperat la Bacalureat, căci iar reformă: examene la mai multe materii. Atunci am suspinat îngrijorată, dar am oftat uşurată după absolvirea liceului şi după admiterea la facultate.

Dar, ce să vezi? Şi aici schimbări. Din nou sistemul s-a modificat, că, de, trebuia să începem să ne aliniem la normele occidentale. Şi de atunci se tot schimbă, doardoar vom reuşi să dăm peste modelul optim pentru a scoate intelectuali şi profesionişti pe bandă, care să ne salveze ţara şi să o transforme, odată pentru totdeauna, într-una cu adevărat europeană.

Permis de rezidenţă Am terminat şi facultatea, dar carlos solis vision va reveni s-a sfârşit tranziţia. E normal să fim martori oculari ai unor evenimente care scriu istoria, pentru că asta face parte din cursul firesc al existenţei noastre. De cele mai multe ori, noi provocăm destinul şi tot noi scriem istoria, iar carlos solis vision va reveni ne mirăm că am fost mai mult decât martori, ne dăm seama că am jucat rolul de participanţi activi şi, fie ne e ruşine să recunoaştem, atunci când lucrurile nu au ieşit tocmai bine, fie ne batem cu pumnul în piept, atunci când rezultatul e unul îmbucurător.

Carte de identitate Astăzi împlinesc ani. Ar trebui să mă bucur, dar nu pot. Pentru că e toamnă în sufletul meu. Pentru că mi-e teamă de vremurile ce vor să vie. Aş vrea să am înţelepciunea de la şaizeci de ani şi optimismul de la douăzeci. Dar nu le am E iarnă, e pustiu, şi totu-i alb, iar eu astăzi împlinesc ani La braţ cu nemurirea La braţul nemuririi Aş vrea acum să fiu, La ţărmul mării mele Să dau frâu liber sufletului meu pustiu.

S-arunc povara existenţei În apa-nvolburată, Să mă înec şi-apoi să ies la mal Mai viu ca niciodată. Să uit de peştii răpitori Ce m-atacau odată. Şi să o iau de la-nceput, S-aprind o nouă viaţă.

O, ce veste minunată! De obicei, nu din spirit critic, ci pentru că ne pasă, scriem despre lucruri triste, pe care, fie le observăm în jurul nostru, fie le trăim pe propria piele, lucruri care ne dor şi ne mâhnesc şi pe care sperăm ca, prin scrierile noastre, să le putem, în mod miraculos, îndrepta cumva.

Poate pentru că suntem în luna sărbătorilor de iarnă şi naşterea Domnului ne schimbă măcar un pic perspectiva de a vedea lucrurile. Sau pentru că am avut surpriza plăcută de a descoperi ceva îmbucurător, ceea ce rar mi se întâmplă în ultima vreme. Trebuie să fac mea culpa şi să mărturisesc că, atunci când am început munca de cercetare pentru acest material, eram mai mult ca sigură că rezultatul va fi cu totul altul decât cel constatat ulterior.

Nu ştiu dacă de vină era pesimismul din dotare sau faptul că aveam o părere preconcepută, o imagine total greşită despre subiecţii mei, aceiaşi copii despre care, cu câtva timp în urmă, spuneam că nu doresc să vorbească româneşte.

Ei bine, tot ei m-au surprins, de data aceasta, într-un mod plăcut. Este vorba despre copii români de la Centrul HispanoRomân carlos solis vision va reveni Coslada, copii pe care îi văd aproape zilnic, care îmi sunt dragi, pe care îi observ, şi a căror evoluţie o urmăresc de peste trei ani.

Învingător la puncte: Moş Crăciun!!!

Dar mai bine să vă spun despre ce este vorba.