Model de stimulare a câmpului vizual, Testarea campului vizual


Capitolul 2 argumenta ideea fundamentală conform căreia creierul construieşte experienţe mentale. Capitolul 3 discuta între altele unele din efectele stranii datorate visului, hipnozei şi medicamentelor psihoactive.

Acum coborâm înapoi pe pământ. Aici, în capitolul 4, vedem cum construcţiile mentale formate sunt corecte, ancorate în realitate sub îndrumarea proceselor senzoriale.

Model de stimulare a câmpului vizual

Studiul senzaţiei şi percepţiei reprezintă una din cele mai vechi preocupări psihologice. Primii psihologi au studiat intrările senzoriale la nivelul sistemului nervos ca un prim pas în încercarea de a înţelege cum construim experienţa noastră cu lumea. Psihofizica este studiul modului în care energia fizică, precum lumina sau sunetul, este transformată în senzaţie psihologică. Vom aborda pe scurt psihofizica în acest capitol.

Sunt cele mai mici din fovea, unde pot fi câteva minute de arc ca un punct de pe această pagină, la întreaga pagină. De exemplu, câmpul receptiv al unui singur fotoreceptor este un volum în formă de con care cuprinde toate direcțiile vizuale în care lumina va modifica arderea acelei celule.

Informaţia provenită din mediu este analizată de sistemul senzorial ce lucrează împreună cu creierul. Vom arunca o privire asupra organelor de simţ precum ochiul şi urechea, dar şi asupra modului în care receptorii senzoriali specializaţi transformă energia psihică în impulsuri nervoase în cadrul sistemului nervos.

Ultimele decade au oferit câteva surprize, precum descoperirea a încă unui organ senzorial în nas organul vomeronasal pe care unii cercetători îl suspectează că poate provoca un răspuns sexual inconştient la oameni.

dizabilitate de vedere cu miopie cum să îmbunătățești vederea cu ostigmatism

Cele mai controversate sunt discuţiile despre capacităţile extrasenzoriale precum PES percepţia extrasenzorială. Autorul aderă la opinia obişnuită printre psihologi că formele de PES ce implică forme de energie necunoscute fizicii nu există Cu toate acestea, oamenii au multe experienţe ciudate precum PES, iar ultima parte a capitolului oferă posibile explicaţii pentru unele din ele.

Cum este organizat acest capitol Începem cu o discuţie despre tipurile de receptori fundamentali şi undele de lumină şi sunet.

Testarea campului vizual

Apoi, ne îndreptăm atenţia asupra globului ocular, a mişcărilor de la suprafaţa ochiului ce se produc în interiorul învelişului receptorului aflat în retină.

În final, vom vorbi despre percepţia vizuală, folosind ca exemplu percepţia adâncimii.

♫♫♫ muzica pentru bebelusi Dezvoltarea creierului Muzica clasica de somn

Secţiunea următoare descrie sistemul auditiv, începând cu o discuţie despre structura urechii şi procesul auditiv şi terminând cu un salut de respect la adresa felului în care se construieşte percepţia auditivă, ilustrată prin halucinaţiile muzicale în surditate. După asta, examinăm celelalte simţuri, precum cel tactil şi gustul.

Această parte este urmată de o secţiune de psihofizică, cea mai veche psihologie experimentală. Vom discuta, de asemenea, criticile la adresa PES sau abilităţilor psihice şi de ce mulţi dar nu toţi psihologi preferă explicaţiile ce nu sunt supranaturale privind experienţele de tip PES.

Subiecte înrudite din alte capitole Regiştrii senzoriali, pe care unii psihologi vor să-i elimine din capitolul despre memorie pentru că ţin de fapt de sistemul senzorial, rămân în Capitolul 6 Memoria din motive care ţin de istorie şi tradiţie.

dezvoltarea deficienței vizuale este

Analiza câmpului vizual, un model derivat din ştiinţa computerelor care se ia la trântă cu mecanismele cognitive ale percepţiei vizuale, este discutată în detaliu în Capitolul 7 Cogniţia pentru că are legătură cu unele principii importante pentru alte forme de cogniţie discutate în acel capitol.

Ce este un receptor senzorial? Un receptor senzorial este o celulă vie ce răspunde la acţiunea unui anumit tip de energie. Receptorii sunt găzduiţi de obicei într-un organ de simţ, o structură specializată ce este construită în aşa fel încât preia, la fel, un anume tip de energie, anume aceea la care celulele receptoare pot răspunde.

  • Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat.
  • Îți poți restabili vederea cu fără intervenție chirurgicală Consult oftalmolog prin telefon Evocat potențialul vizual.

Ochiul şi urechea sunt exemple de organe de simţ. Pielea poate fi, de asemenea, considerată un organ de simţ pentru simţul tactiliar parte din celelalte simţuri ale noastre precum simţul stabilităţii corpului sau echilibrului au organul de simţ ascuns în interiorul corpului.

Care sunt cele patru tipuri de bază de receptori? Sunt cunoscute patru tipuri de bază de receptori. Receptorii foto sunt cei sensibili la lumină. Receptorii chimici răspund la anumite substanţe chimice sau forme moleculare ale particulelor. Receptorii mecanici răspund la atingerile fizice sau mişcare. În fine, receptorii magnetici răspund câmpurilor magnetice.

Ce inseamna ambliopie?

Receptorii magnetici au putut fi găsiţi la specii precum albine, moluşte, viespi, somoni, ton, ţestoase, salamandre şi porumbeii călători. Receptorii magnetici conţin magnetită, un mineral care este magnetic el însuşi şi de aceea poate răspunde câmpurilor magnetice. Oamenii au receptori ce conţin magnetită, dar nu există încă dovezi că oamenii pot detecta câmpurile magnetice.

Ambliopia sau “ochiul lenes”

Ce este un stimul? Dar un stimul specific? Receptorul răspunde unui stimul. Fiecare tip de receptor răspunde cu sensibilitate rafinată unui anume tip de stimul.

model de stimulare a câmpului vizual

Forma de energie la care un receptor este cel mai sensibil se numeşte stimul specific pentru acel receptor. Deşi fiecare receptor are un stimul specific, el poate fi făcut să răspundă la alte tipuri de stimulări care sunt foarte puternice.

Totuşi, receptorii foto sunt de miliarde de ori mai sensibili la lumină decât la atingere. De aceea lumina este stimulul specific pentru receptorii foto. Simţurile majorităţii animalelor sunt optimizate. Cu alte model de stimulare a câmpului vizual, măsura în care pot fi sensibile este aceea la care nu cauzează probleme organismului. Rob de Ruyter a arătat asta încastrând o muscă în ceară portocalie şi monitorizând neuronii sistemului ei vizual timp de zile, cât musca a supravieţuit.

Ruyter a constatat că neuronii sistemului vizual al muştei au manifestat  sensibilitate doar până la limita teoretică impusă de sistemul lor optic şi de lungimea de bandă a căii neuronale în care ei operează Flam, Ce am fi auzit dacă urechile noastre erau mai sensibile? Acelaşi lucru este valabil şi pentru oameni.

cataractă când vă puteți implica într-o activitate viguroasă

Auzul uman, de exemplu, este sensibil până la limita dincolo de care, dacă sensibilitatea ar fi fost mai puternică, am fi auzit mişcarea moleculelor în aer mişcarea browniană lovind este posibilă restabilirea vederii prin antrenament noastre.

Cât de sensibili sunt receptorii foto umani? Lumina poate fi înţeleasă model de stimulare a câmpului vizual undă unde de lumină sau ca un fascicul de particule fotoni. Fotonii sunt cuante de energie extrem de mici.

Testarea campului vizual - Sănătate -

Un bec de 50 waţi, aproape prea obscur pentru a citi, emană 3 fotoni pe secundă. Dar un singur receptor foto din ochiul uman poate răspunde la un număr de trei sau patru fotoni, dacă ochiul este complet adaptat la întuneric.

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator fără înregistrare. Pt vizitatori comentariile sunt moderate aprobate de admin.