Îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană

Aceste reguli conţin recomandări aplicabile în unităţile farmaceutice, destinate a garanta că serviciile furnizate de personalul farmaceutic sunt corespunzătoare, eficiente şi orientate către pacienţi.

RAPORT referitor la opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente

Prevederi generale privind buna practică farmaceutică Regulile de bună practică farmaceutică impun următoarele: a activitatea farmaceutică trebuie să fie focalizată pe eliberarea medicamentelor şi a altor produse pentru sănătate, care să aibă calitatea garantată, însoţită de o informare îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană o consiliere adecvate pentru pacient; b principala preocupare a farmacistului trebuie să fie asigurarea stării de sănătate a pacienţilor, precum şi a populaţiei, în general; c farmacistul trebuie să încurajeze o prescriere raţională şi să promoveze utilizarea corespunzătoare a medicamentelor, inclusiv în scopul evitării automedicaţiei; d fiecare serviciu furnizat de unitatea farmaceutică trebuie să aibă un scop pertinent pentru bolnav, să fie clar definit, făcut cunoscut în mod eficace părţilor implicate şi acceptat de către acestea; e farmaciştii practicieni au obligaţia profesională şi morală de a se asigura că serviciile pe care le furnizează fiecărui pacient sunt de calitate adecvată.

Respectarea Regulilor de bună practică farmaceutică reprezintă un mijloc de a îndeplini această obligaţie. Pentru îndeplinirea acestor cerinţe: a este necesară menţinerea unei relaţii permanente cu ceilalţi profesionişti din sănătate, în special cu medicii. Videoclip pentru acuitatea vizuală relaţie trebuie să fie considerată ca un parteneriat terapeutic ce implică o încredere mutuală în orice are legătură cu tratamentul medicamentos; b între farmacişti trebuie să existe relaţii de colegialitate şi nu de concurenţă neloială, fiecare trebuind să încerce prin orice mijloace etice să îmbunătăţească serviciul farmaceutic; c farmacistul trebuie să îşi exercite profesia respectând principiile de deontologie profesională, predominant faţă de aspectul comercial; d în farmaciile în care lucrează un grup de farmacişti, farmacistul-şef trebuie să îşi asume sarcinile privind definirea, evaluarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciului farmaceutic.

Îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană de aplicare a Regulilor de bună practică farmaceutică Regulile de bună practică farmaceutică se aplică în principal următoarelor domenii: 4.

Reguli de bună practică privind informarea pacientului; 4. Reguli de bună practică privind organizarea spaţiului şi dotarea unităţii farmaceutice; 4. Reguli de bună practică privind personalul de specialitate al unităţii farmaceutice; 4. Îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană de bună practică privind eliberarea medicamentelor pe baza prescripţiei medicale, a celorlalte medicamente şi produse de sănătate; 4.

Reguli de bună practică privind încurajarea utilizării raţionale a medicamentelor; 4.

Consecințele clinice ale erorilor de medicație în ambitul spitalicesc sunt mult mai importante decât în ambitul ambulator, datorită complexității și agresivității procedurilor terapeutice din spitale. Această definiție nu indică faptul că erorile asociate acestor medicamente ar fi mai frecvente, ci faptul că, în cazul producerii unei erori, consecințele pentru pacienți ar putea fi mult mai grave. Pentru toate aceste motive, medicamentele de risc înalt trebuie să fie obiective prioritare în toate programele de siguranță clinică ce se stabilesc în spitale.

Reguli de bună practică privind prepararea medicamentelor în farmacie. Reguli de bună practică privind informarea pacientului Informarea pacienţilor are o importanţă deosebită pentru o utilizare adecvată a medicamentelor.

O informare corectă îi va permite pacientului să ia decizii juste asupra tratamentului medicamentos, facilitând o comunicare efectivă între pacient şi îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană sau alţi profesionişti din sănătate, ajutându-l şi încurajându-l pentru o utilizare eficace a medicamentului.

O informare inexactă sau o înţelegere greşită a unor aspecte poate conduce la un eşec al tratamentului şi, în consecinţă, la o creştere a costurilor pentru sănătate. Reguli de bună practică privind organizarea spaţiului şi dotarea unităţii farmaceutice 4. Organizarea spaţiului Localul unităţii farmaceutice trebuie să fie amplasat numai la parterul clădirilor, cu acces liber şi direct din stradă, cu excepţia celor amplasate în centre comerciale, gări şi aerogări, la care accesul se poate face şi din incinta acestora.

Localul unităţii farmaceutice trebuie să aibă toate dotările necesare, astfel încât să se asigure accesul potenţialilor pacienţi, inclusiv a persoanelor în vârstă, cu copii sau cu handicap. Localul farmaciei cu circuit închis trebuie să fie amplasat în spaţii adecvate, evitându-se situarea lui în vecinătatea secţiilor sau spaţiilor care pot contamina sau influenţa negativ calitatea medicamentului.

Amplasarea farmaciei se va face astfel încât să existe o cale directă de acces pentru a facilita aprovizionarea cu medicamente. Unităţile farmaceutice trebuie să aibă aspectul exterior corespunzător specificului lor de activitate, pentru a fi uşor identificate şi recunoscute.

Vitrinele farmaciei trebuie să permită o bună vizibilitate în interiorul farmaciei, să fie utilizate pentru informarea şi educarea populaţiei privind aspectele sanitare şi sociale, precum şi pentru campanii de sănătate publică. Pe timpul cât farmacia este închisă, trebuie să se afişeze, la loc vizibil, adresele celor mai apropiate farmacii.

Medicamentele pot afecta vederea

Farmacia şi în special farmaciile care asigură serviciul de noapte trebuie să dispună de un sistem de securitate care să protejeze atât medicamentele, cât şi personalul. Organizarea spaţiului şi dotarea cu mobilier a unităţii farmaceutice se vor face astfel încât să se asigure desfăşurarea raţională a activităţii, ţinându-se seama de destinaţia fiecărei încăperi, de legăturile funcţionale dintre ele şi de condiţiile impuse de specificul şi de volumul activităţii.

Spaţiul destinat activităţii de preparare trebuie să fie suficient, iar pereţii, pardoseala şi dulapurile vor fi acoperite cu materiale uşor lavabile. În organizarea spaţiului se va acorda o atenţie specială oficinei în care are acces publicul. Atmosfera de lucru din farmacie trebuie să fie calmă, să inspire încredere şi să permită o comunicare cât mai bună cu pacientul.

Avându-se în vedere că fiecare pacient are dreptul de a discuta în particular cu farmacistul, în incinta farmaciei se va amenaja un spaţiu de confidenţialitate destinat acestui scop. Spaţiul va fi astfel organizat îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană să permită desfăşurarea unei discuţii confidenţiale, fără riscul de a fi întreruptă sau ascultată de terţi.

Această încăpere va fi amenajată, dacă este posibil, separat de oficină. Condiţiile de iluminare, temperatură şi de umiditate de care dispune unitatea farmaceutică trebuie să răspundă cerinţelor de conservare impuse pentru medicamente sau celelalte produse eliberate din farmacie, substanţe farmaceutice sau ambalaje farmaceutice; aceste condiţii vor fi monitorizate periodic.

Toate produsele trebuie să fie depozitate în ambalaje originale. În cazuri particulare, când pentru anumite produse se impune transferarea acestora în alte recipiente, acestea trebuie etichetate corect şi complet şi trebuie luate toate măsurile pentru a împiedica contaminarea lor.

În unitatea farmaceutică se vor asigura ordine şi curăţenie desăvârşite, stabilindu-se reguli şi responsabili privind asigurarea igienei şi ventilaţiei corespunzătoare. Dotarea Dotarea cu echipamente, mobilier, veselă şi ustensile a farmaciei trebuie să fie corespunzătoare tipurilor de produse preparate şi eliberate de aceasta. Fiecare farmacie trebuie să dispună de echipamente adecvate pentru prepararea prescripţiilor magistrale şi a medicamentelor oficinale galenice.

Farmacia trebuie să dispună de echipamente adecvate pentru produsele a căror depozitare necesită condiţii particulare de temperatură.

Farmacia trebuie să dispună de dulapuri securizate pentru păstrarea medicamentelor cu regim special. Echipamentele trebuie să fie bine întreţinute şi să facă periodic obiectul unei validări. Balanţele şi celelalte echipamente utilizate la preparare trebuie să fie conforme cu cerinţele în vigoare. Farmacia îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană să garanteze păstrarea adecvată a tuturor documentelor care conţin informaţii privind serviciul farmaceutic furnizat, cum sunt: prescripţiile medicale, certificate de calitate, registre, caiete de lucru, viziunea astmatică este privind contactarea medicilor, înregistrări ale reclamaţiilor primite de la pacienţi, rezultatele evaluării calităţii efectuate intern sau de către un organism extern.

Reguli de bună practică privind farmacistul şi personalul unităţii farmaceutice 4. Responsabilităţi Fiecare farmacie este condusă de un farmacist-şef care răspunde de activitatea farmaciei în ansamblul său. Fiecare membru al personalului farmaciei trebuie să aibă o fişă a postului în care vor fi clar definite atribuţiile şi responsabilităţile, în funcţie de pregătirea profesională.

1. Я уверен, что для обоих наших народов будет только хорошо, если они снова смогут встретиться и начать сосуществовать.
2. С особой силой они процветали в периоды смятения и беспорядка, и неудивительно, что Переходные Века дали огромный всплеск иррационализма.
3. Rețete de tratament pentru viziunea afinei
4. Это может .
5. И тем не менее дорога, сбегавшая с холма, находилась в ухоженном состоянии.

Codul de etică elaborat de Colegiul Farmaciştilor din România va fi respectat de toţi farmaciştii. Competenţele farmacistului Farmacistul trebuie să fie la curent cu noutăţile în domeniul de specialitate şi al legislaţiei în vigoare, să îşi menţină un nivel al competenţei profesionale corespunzător îndeplinirii sarcinilor profesionale cu eficienţă.

Formarea continuă a farmaciştilor trebuie să constituie o obligaţie profesională; această formare va cuprinde participarea la cursuri, seminare, congrese şi la alte manifestări ştiinţifice de specialitate, reuniuni profesionale, învăţământ la distanţă, precum şi informarea prin lecturarea revistelor, ziarelor sau a altor materiale ştiinţifice.

Programul de instruire pentru farmacistul din farmacie trebuie să conţină obligatoriu teme axate pe aspectele de formulare, preparare şi control al preparatelor farmaceutice.

Formarea personalului trebuie să aibă în vedere cerinţele calităţii şi să sublinieze riscurile de eroare îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană activitatea farmaceutică; programul de formare al unei persoane trebuie adaptat în funcţie de sarcinile care i-au fost atribuite. Activităţile profesionale sau de formare, utile şi semnificative pentru cariera farmacistului, trebuie să fie cuprinse în curriculum vitae, ce va fi actualizat permanent.

Ţinuta personalului de specialitate din unităţile farmaceutice trebuie să fie demnă, impecabilă, decentă, să inspire pacientului profesionalism, siguranţă, încredere. O atenţie deosebită se va acorda echipamentului de lucru în unitatea farmaceutică halat. Acesta va fi de culoare albă. Personalul farmaciei va purta în mod obligatoriu un ecuson pe care vor fi vizibile numele, funcţia şi gradul profesional.

Medicamentele pot afecta vederea Prudența este recomandată cu anumite medicamente.

Pentru asigurarea unei înalte calităţi a activităţii profesionale, farmacia trebuie să dispună de un număr adecvat de farmacişti, în funcţie de volumul activităţii şi de programul de funcţionare. Responsabilităţile unei persoane nu trebuie extinse într-atât încât să prezinte riscuri pentru calitatea serviciilor. Autoevaluarea activităţilor profesionale şi asigurarea calităţii acestora La nivelul farmaciei se vor stabili norme de calitate care nu numai să permită o autoevaluare a calităţii activităţii profesionale, dar să constituie şi o bază pentru o evaluare audit externă.

Aspen Dialogues: Rezilienţa sistemelor de sănătate publică

În mod regulat, farmacistul trebuie să evalueze eficacitatea şi eficienţa sistemului calităţii şi să ia măsuri de contra unei viziuni slabe, dacă este necesar.

Reguli de bună practică privind eliberarea medicamentelor pe bază de prescripţie medicală 4.

Primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii conţinutului său Fiecare farmacie trebuie să aibă o procedură bine definită pentru activitatea de primire a prescripţiilor medicale.

În cadrul acestei proceduri vor fi prevăzute resursele umane şi materiale necesare pentru a se asigura că prescripţiile medicale sunt eliberate cu eficienţă, în securitate, într-o colaborare eficientă şi permanentă cu pacientul şi medicul.

O procedură adecvată trebuie să permită farmacistului: a să identifice pacientul, medicul care o prescrie, organismul emitent, organismul plătitor; b să verifice autenticitatea prescripţiei medicale; c în cazul în care prescripţia medicală nu poate fi onorată, să ajute pacientul să rezolve problema în cauză; d să identifice medicamentul, să verifice forma farmaceutică, concentraţia, dozele, posologia, modul de prezentare, calea îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană administrare şi durata tratamentului.

Evaluarea prescripţiei medicale de către farmacist Farmacistul trebuie să utilizeze toată experienţa sa profesională pentru evaluarea prescripţiei medicale în ceea ce priveşte: a toate aspectele terapeutice farmaceutice şi farmacologice ; b adaptarea sa la persoana în cauză; c contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentelor conţinute; d unele aspecte sociale, de reglementare şi, de asemenea, unele aspecte economice.

După efectuarea acestui control, pentru orice problemă ivită, farmacistul trebuie să stabilească o legătură cu medicul care a emis prescripţia medicală. Această analiză poate fi făcută de farmacist prin utilizarea următoarelor mijloace de informare: a întrebări lămuritoare adresate pacientului sau persoanei care se ocupă de el; b întrebări adresate medicului îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană caz de nelămuriri sau ori de câte ori este nevoie de informaţii suplimentare; c utilizarea materialelor, manualelor ştiinţifice existente în biblioteca farmaciei, a reglementărilor în vigoare; d informaţii provenind de la centrele de farmacovigilenţă, autorităţile competente sau de la producătorii de medicamente.

Este de dorit ca fiecare farmacie să dezvolte o bază de date pentru fiecare pacient, menţionându-se medicamentele luate; este de preferat ca această bază de date să fie păstrată şi pe suport magnetic. Bazele de date trebuie să fie păstrate cu acordul prealabil şi explicit al pacientului, pentru toţi pacienţii.

Farmacistul trebuie însă să îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană un sistem care să garanteze confidenţialitatea datelor individuale ale pacienţilor. Pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise În cazurile în care substituţia este permisă sau când există acceptul medicului pentru ca un medicament alternativ să fie eliberat, farmacistul îşi va utiliza toată competenţa profesională pentru a selecţiona medicamentele similare celor prescrise, înţelegându-se prin aceasta aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă în principii active, aceeaşi formă farmaceutică, aceeaşi concentraţie şi dacă bioechivalenţa este demonstrată prin studii corespunzătoare.

În consecinţă, farmacistul trebuie să dispună de o informare precisă şi pertinentă asupra calităţii şi bioechivalenţei medicamentelor.

Înainte de a efectua îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană substituţie, dacă sunt îndeplinite prevederile prevăzute anterior, farmacistul va informa pacientul şi va obţine acordul acestuia.

Este recomandabil ca între medici şi farmacişti să se încheie protocoale prin intermediul cărora să se poată transmite informaţii utile de la farmacişti la medici. În cazuri de urgenţă, când farmacistul nu are în stoc medicamentul prescris şi estimează că este în interesul pacientului să îi elibereze un medicament alternativ, iar medicul care l-a prescris nu poate fi contactat înainte de eliberare, atunci farmacistul îl va informa pe medic cât mai rapid posibil asupra acţiunii pe care a întreprins-o şi asupra raţiunilor potrivit cărora a acţionat astfel.

Eliberarea medicamentelor către pacient se poate face în ambalajul original sau, în cazul în care se scot din ambalajul original înainte de eliberare, reambalarea acestora trebuie să se facă în ambalaje de bună calitate care să fie etichetate astfel încât să permită utilizarea lor corectă şi o eventuală trasabilitate a informaţiilor.

Farmacistul trebuie să informeze pacientul cu privire la modul de păstrare a medicamentelor, astfel încât să se asigure menţinerea calităţii acestora şi garantarea siguranţei pacientului şi a familiei sale. La eliberarea medicamentelor, farmacistul trebuie să utilizeze toate cunoştinţele în domeniu asupra stabilităţii fizico-chimice şi microbiologice preparatelor astfel încât să fie garantată conservarea acestora pe toată durata stabilită.

Se vor verifica data de expirare şi integritatea ambalajelor. Personalul de specialitate din unitatea farmaceutică trebuie să garanteze calitatea medicamentelor la data eliberării lor din unitatea farmaceutică, sub aspectul termenului de valabilitate şi al condiţiilor de păstrare.

Persoana de specialitate care face aprovizionarea unităţii farmaceutice trebuie să îşi cunoască furnizorii şi să îi aleagă utilizând diverse criterii de calitate, în acord cu Regulile de bună practică de distribuţie angro.

Consilierea pacientului sau a reprezentantului său Consilierea pacientului sau a reprezentantului său are ca scop asigurarea că acesta primeşte şi înţelege o informaţie scrisă şi orală deficiență de vedere la scriere pentru obţinerea beneficiului maxim al tratamentului prescris.

Farmacistul, în calitatea sa de membru al echipei de vedere slabă în timpul atacurilor de panică în sănătate, trebuie să depună toate eforturile pentru a se asigura că informaţia furnizată pacienţilor este corectă şi din acest motiv trebuie să se informeze permanent în legătură cu noutăţile din domeniul său de activitate.

SIGURANȚA MEDICAMENTELOR DE RISC ÎNALT

Farmacistul va da toate informaţiile necesare pentru o utilizare sigură, corectă şi eficace a medicamentului, într-o formă potrivită necesităţilor fiecărui pacient.

În afara comunicării orale, informaţia sau sfatul farmacistului poate fi şi sub formă scrisă sau prin intermediul altor mijloace adecvate. Contraindicaţiile, interacţiunile medicamentoase, eventualele efecte secundare menţionate în prospectul de informare a pacientului trebuie repetate şi accentuate înainte de eliberarea medicamentului.

Urmărirea tratamentului prescris Farmaciştii participă alături de medici la evaluarea unui tratament aplicat unui pacient sau unui grup de pacienţi prin încheierea în acest scop a unui protocol între medic şi farmacist. În aceste cazuri, acordul pacienţilor este esenţial atât în ceea ce priveşte metoda folosită, cât şi în ceea ce priveşte păstrarea confidenţialităţii.

Înregistrarea activităţilor profesionale Personalul de specialitate din unitatea farmaceutică trebuie să păstreze evidenţele activităţii desfăşurate astfel încât să se poată efectua orice verificare ulterioară. Este necesar să se păstreze la zi toate prescripţiile de medicamente, în conformitate cu reglementările în vigoare privind aceste categorii de medicamente.

În orice moment, la nivelul unităţii farmaceutice trebuie să se poată identifica sursa de provenienţă a oricărui medicament.

Toate atenţionările cu privire la un medicament sau la legislaţia farmaceutică, transmise de autorităţile competente din România, trebuie înregistrate şi puse în aplicare imediat sau, după caz, la termenul precizat. La nivelul fiecărei unităţi farmaceutice trebuie să existe o modalitate de înregistrare şi, după caz, de rezolvare a reclamaţiilor primite asupra serviciilor farmaceutice pe care le asigură.

Reguli de bună practică privind încurajarea utilizării raţionale a medicamentelor Farmaciştii trebuie încurajaţi să participe la nivel local sau naţional la cercetarea privind utilizarea raţională a medicamentelor şi a studiilor farmacoepidemiologice. Farmaciştii trebuie să aibă acces la surse de informaţii de referinţă asupra medicamentelor atât din punct de vedere terapeutic, cât şi al calităţii farmaceutice. Ei trebuie să aibă acces, atât la nivel local, naţional, cât şi internaţional, la surse de informaţii care să le permită utilizarea sigură şi rapidă a informaţiilor de care îmbunătățirea medicamentelor pentru vederea umană nevoie în activitatea lor.

Farmaciştii trebuie, pe de o parte, să constituie o sursă de informare independentă asupra prescrierii şi utilizării raţionale a medicamentelor şi, pe de altă parte, să ia parte activă la programele de formare destinate altor profesionişti din sănătate, cu care este necesar să colaboreze permanent.

Documentarea în domeniul cercetării şi al exercitării profesiei Farmaciştii au, printre alte responsabilităţi profesionale, şi pe acelea de a participa la cercetarea terapeutică şi de a se documenta asupra experienţelor şi activităţilor legate de exercitarea profesiei lor. Farmaciştii trebuie încurajaţi să colaboreze la punerea în practică a programelor de cercetare asupra exercitării actului farmaceutic, asupra terapeuticii raţionale, a utilizării medicamentelor, a studiilor în farmacoepidemiologie şi farmacoeconomie.

Vezi toate evenimentele Conform celor mai recente date [1] utilizarea biotehnologiei în procesul de dezvoltare al noilor terapii este în creștere și se estimează că pe plan mondial medicamentele biologice vor deveni cele mai utilizate produse medicale în următorii ani. Utilizarea materiilor biologice în medicină are o istorie îndelungată, fiind multe tentative din partea savanților de a folosi microrganismele pentru a crea diverse produse, practicând astfel biotehnologia. Termenul de biotehnologie a fost folosit pentru prima dată în anul de către inginerul de origine ungară Karl Ereky [2], viziunea acestuia fiind cu atât mai uimitoare cu cât instrumentele biotehnologiei nu fuseseră încă descoperite.

Asemenea programe vor trebui puse în practică în cooperare cu alţi profesionişti din sănătate, din universităţi sau din alte organisme private ori publice, care participă la cercetare sau îşi oferă serviciile în sănătatea publică.