Din viziunea legănată, O viziune a sentimentelor () – Pentru Nichita


Autorul caută esenţa poeziei, fără o viziune studiată, ci legănată, lăsându-se răpus de cuvinte, de tradiţie, de simboluri clasice şi cuvinte noi. Titlul volumului este melodios şi incitant, ales bine de scriitor, sub inspiraţia temelor sale.

din viziunea legănată cadrane de vedere

Legănarea scrierii îl stârneşte în locul unde trăieşte, Râmnicul Sărat, de aceea poezia sa pare marcată de inflexiuni din Ion Barbu, Tudor Arghezi ori Bacovia, sau Marin Sorescu în La lilieci, toate preluate prin filtrul tristeţilor sale provinciale. Mugur pe ram, din cuvânt în necuvânt, dulcele stres, ochi de dor, ramură eucaliptă, armura grea a tăcerii, reflexele zăpezii din topaze, albul înflorind în din viziunea legănată, crinii au albit de dor, cartea din viziunea legănată din cer, iată motive poetice de tristeţe şi de bucurie, clipa se dilată, locul capătă noi semnificaţii, versurile se arcuiesc sub idei topite de mister, evadarea din cotidian pare posibilă.

Volumul are mai multe părţi, fiecare trimiţând la o idee: Deschidere, Din frunză, Cereasca mană, Jertfelnic, Smerenia icoanei, Închidere, totul ca într-un ritual poetic ce deschide temele pe care cititorul le poate descoperi, totul începe cu arcuirea peisajului poetic şi se termină cu închidere acestuia, semn că autorul îşi păstrează autoritatea asupra versurilor sale, le apără de tăceri, doreşte controlul prin scrisul său.

din viziunea legănată îmbunătățiți vederea cu nutriția

Poeziile au clipe diferite de la rădăcini, la coaja de mesteacăn, ori respiraţie, sau cicatrice, terminând cu vatra. Poezia se metamorfozează în femeie, în iubită, devine soră, ori frate în Râmnicu Sărat,  ca-ntr-un basm nesecat.

cum să îmbunătățiți vederea în ochiul stâng

De reţinut pierderea ortografiei în poezia aceasta, oboseala cuvintelor, energia puţină a metaforelor, virgule abia schiţate, puncte care frâng versurile, cuvinte vechi, uneori modelate de poezia altor poeţi, ca un câştig a poeziei române ce nu se poate pierde, titlul poemelor scrise cu literă mică, poemul abia rezistă într-un oraş de provincie în care joaca de-a poezia pare o mică nebunie şi unde oamenii nu realizează că există ceva adânc, există rădăcina înstelată.

A se vedea aici sugestia ieşirii prin cer prin întonarea numelui din viziunea legănată, ca un destin generos, joaca pare a aminti de ceva serios, mult mai adânc… Dar, din această joacă răzbate speranţa de evadare, evadarea dintr-un timp strâmt, abia perceptibil în care provincialul se pierde, marcat de cântecul din planul doi, de necuvintele încrucişate.