Cum să recâștigi vederea cu o lingură. Ți se pare important ce ai citit?


Relația mea cu sânii a fost una oarecum sinuoasă.

Bani cu lingurița pentru electrificarea liniei de tren Cluj - Oradea

Că pot să electrizeze, pot deschide uși, pot suci minți, pot crea dependență. Aveam 11 ani și eram cea mai mică din clasă.

cum să recâștigi vederea cu o lingură

Mereu am fost cea mai mică — în clasele primare, la gimnaziu, la liceu, în facultate. În fața mea stătea Andrei: prințul cuceritor, craiul, zeul. Un bilețel de la el, mai valoros decât cel mai prețios inel de logodnă. De sub sprâncenele fine mă sfredeleau ochii verzi ca măslinele, murdăriți cu mici pete de căprui presărate în jurul pupilei.

Nasul îi era cârn, ștrengăresc, iar zâmbetul perfect, străjuit mereu de două gropițe cuceritoare. Bineînțeles că putea să ia o pensulă, era Andrei. Ți se văd țâțele! Atunci am înțeles că aveam. Observasem încă din vacanța de vară cum încep, din pieptul de copil, să mi se desprindă timid două pernuțe. Nu aflasem de ciclu și credeam că femeile au sânii mari pentru că au copii.

Așa că am tratat cu indiferență felul, discret modificat, în care mi se așezau acum bluzele. Andrei însă îi văzuse. Ştiam ce presupune de la Ruxandra, căreia îi venise cu o lună înainte. Ştiam doar că e normal să ne curgă sânge o dată pe lună și cum să recâștigi vederea cu o lingură era dovada că deveniserăm domnișoare.

cum să recâștigi vederea cu o lingură miopie cât

Mai aveam. Ai mei erau două mandarine ferm conturate, iar ai mamei… două nuci de cocos cuibărite în cupa generoasă a sutienului. A zâmbit amuzată, dar cu o discretă sticlire de mândrie în ochi. Îmbobocesc și continuă să crească.

Atât de încet încât nici nu simțim. Fiecare femeie este unică. Când, însă? Mai crescuseră, e drept.

cum să recâștigi vederea cu o lingură restabili viziunea bunica

La 13 ani schimbasem maieurile pe bustiere pentru că alergările de la orele de sport deveniseră insuportabil de dureroase. De sutien nici nu putea fi vorba. Câteodată purtam pe furiș, în loc de bustieră, acel unic sutien din garderobă. Dădea mai bine. Am început să mă feresc de el ca dracul de tămâie.

Dureros de grosolan. Speculau cu rigurozitate fiecare cum să recâștigi vederea cu o lingură fortuită a unei brize de curent ca să ne săgeteze cu aluzii despre sfârcurile rebele care ne străpungeau tricourile.

Eu una îmi doream să știu formula magică după care se trezeau și să descopăr antidotul: licoarea de îmblânzit sfârcuri. Îmi doream o platoșă.

O platoșă, asta îmi doream! Nu eram singura. Cristina, colega mea de bancă, avea aceeași problemă. Am început să purtăm numai negru, chiar dacă afară erau 40 de grade.

Am decis, în consiliul consultativ din vestiar, că prin sutien sânii nu se mai văd chiar așa. Că sfârcurile, cu tot cu viața lor proprie și încăpățânarea de catâr, pot fi reduse la tăcere dacă sutienul este suficient de rigid.

Așa am ajuns în Obor la raionul Lenjerie Femei. Era buretos, cu cupele modelate din sârmă. Găsisem o platoșă. De unde cu nici doi ani în urmă îi așteptam febril să crească, acum îi voiam invizibili.

Anul trecut, conducerea companiei de stat CFR SA a decis să repună pe tapet proiectul privind elaborarea studiului de fezabilitate pentru reabilitarea tronsonului. Costurile reabilitării liniei se apropiau de 1 miliard de euro. Suma prevăzută pentru electrificarea liniei Cluj - Episcopia Bihor se ridica la de milioane de euro, iar reabilitarea şi dublarea liniei de km Cluj-Napoca — Oradea, la de milioane. CFR SA a decis apoi să revizuiască studiul de fezabilitate pentru electrificarea tronsonului în urma unor discuţii cu Comisia Europeană.

Nu de alta, dar grație înțelepciunii părintești, unele dintre noi tot mai credeam că sânii cresc pentru că sunt pipăiți de băieți. Că fetele cu sânii mari sunt niște stricate: trebuie să se fi lăsat mângâiate de un regiment întreg dacă au nevoie de sutien.

Auzi, test de sarcină! De parcă se gândea cineva la sex la vârsta aia. Noi eram încătușate de puritanismul cu care mamele noastre au avut grijă să ne anestezieze instinctul sexual.

Era un început de noiembrie. Apăsat, cu limbă, cum citisem în cărți sau în reviste de cancan. Nu știam ce să fac.

Stăteam inertă și încercam să nu mă înec cu salivă în timp ce mâinile lui mă scormoneau lacom.

Dezbateri parlamentare

Îi freca de parcă erau două cremene cu care încerca să aprindă focul. Noroc că eram blindată în pulovere și nu simțeam mare lucru. Şi când zic nu simțeam, mă refer desigur la durere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea : Domnule deputat, vă mulţumesc. Doamnelor şi domnilor, Cu regret închid şedinţa de azi de declaraţii politice. Dar m-am gândit, înainte de a o închide, să-l mai rog o dată pe domnul profesor Stanciu să mai citească, ca să poată să intre pe deplin în conştiinţa parlamentarilor şi pe nota de înscriere de la stenogramă, în aşa fel încât ieşenii să fie astăzi în frunte, ei încep, ei închid.

Dacă sunt curvă. Dacă îl iubesc. Dacă mă iubește.

Fiecare femeie este o poveste despre sâni

Cum altfel am fi putut să ne sărutăm? O să ne căsătorim? Când am ajuns acasă mă evita. Mototolită și aruncată la coș de cel cu care mă sărutasem prima oară. Eram o curvă, nu mai încăpea îndoială. Şi sânii erau de vină! Dar ceva, cumva nu a mai fost la fel.

Susține jurnalismul DoR

Ceva ce se întâmplase între timp mușcase hulpav din puterea lor de a reacționa erogen. Niciodată nu a oftat. Dacă exista o forță care să pună cancerul pe jar, asta era mama. Se urca sprințară în autobuz luând drumul spitalului unde făcea radioterapia.