Ce este viziunea diferențiată, Ce este viziunea diferențiată

Abordarea diferenţelor individuale de învăţare la copii 2.

De asemenea, promovăm dezvoltarea unor servicii educaţionale complementare oferite comunităţii. Grădiniţa este un centru de resurse educaţionale şi de servicii oferite copiilor şi comunităţii, unde relaţiile interpersonale sunt utilizate priceput şi principial pentru a facilita autocunoaşterea, acceptarea emoţională şi maturizarea dezvoltarea optimă a resurselor personale în direcţia formării unor personalităţi armonioase, creative, ataşate valorilor naţionale şi universale. Viziunea unităţii derivă din nevoile de educaţie, identificate la nivelul societăţii şi al comunităţii încă de la vârsta preşcolară, vizând următoarele aspecte: dezvoltarea individuală a copiilor crearea unui climat de muncă şi învăţare stimulativ şi creativ asigurarea experienţei individuale de învăţare garantarea pregătirii pentru adaptarea la viaţa şcolară şi socială accentuarea participării familiei în procesul de educaţie al copiilor; Este ușor să înveți a merge, important este încotro te îndrepți. Noi călăuzim copiii spre reușită și împlinire, pentru că ei ne reprezintă. Grădinița Children Care Center — Calea către succes!

Individualizarea procesului didactic 3. Metode didactice bazate pe lucrul în echipă Şcoala incluzivă este unitatea de învăţământ în care se asigură o educaţie pentru toţi copiii; reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare.

Soții cu viziune normală au avut 2 fii și 2 fiice Astigmatismul este o boală oftalmologică manifestată printr-o deformare a corneei care atrage după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină în globul ocular. În cazul astigmatismului, razele de incidenta de lumină albă ce sosesc la ochi sub formă de raze paralele. Raportul România Educată a fost lansat public de președintele Klaus Iohannis. Mai mult, dacă primirea hranei ar fi fost asociată cu un clopoțel, atunci secreția salivei s-ar fi declanșat doar la simplul auz al acestui clopoțel. Acesta este o formă de baza a ceea ce în psihologie se numește condiționare clasică sau pavlovianăîn care organismul asociază un stimul cu un altul.

Şcoala incluzivă este şcoala care :nu selecteaza si nu exclude;este deschisa, tolerantă,  prietenoasă si democratică;este naturală prin eterogenitatea ei;valorizează toţi elevii; ce este viziunea diferențiată adaptează la diversitatea nevoilor educaţionale şi la particularităţile de învăţare şi dezvoltare; 1.

Abordarea diferenţelor individuale de învăţare la copii Zilnic, la clasă, cadrele didactice trebuie să organizeze predarea-învăţarea pentru copii diferiţi din punct de vedere al abilităţilor, ritmurilor şi stilurilor de învăţare pentru a asigura succesul învăţării.

Diferenţele individuale între copiii din aceeaşi clasă se manifestă şi din punct de vedere al sexului, originii sociale şi mediul cultural din care provin.

Diferenţele pe plan psihologic se referă la diferitele componente ale personalităţii şi structurile de personalitate. Inteligenţa- este una din variabilele care se află la temeiul diferenţelor individuale de învăţare între copii.

Ce este viziunea diferențiată

Stilurile de învățare, numite și stiluri cognitive, reprezintă caracteristici cognitive,afective și general psihice care indică modurile în care persoanele care învață, percep, interacționează cu și răspund de mediul de învățare. Stilurile de învăţare vizual, auditiv şi chinestezic Vizual imagini, filme, grafice, diagrame, tabele, modele Auditiv lectură, înregistrări audio, povestire, muzică, verbalizare, întrebări Chinestezic interpretare, joc de roluri, modelare în lut 2.

1. EDUCAŢIE INCLUZIVĂ. EDUCAŢIE DIFERENŢIATĂ
2. Мы гордимся Лисом, и нам доставит удовольствие показать тебе, как люди могут жить без помощи городов.
3. Ce este viziunea diferențiată
4. Но в конце концов им пришлось допустить, что он оказался прав, а они ошибались.
5. В молчании они вернулись к собственному звездолету (каким крошечным он бы выглядел рядом с монстром, некогда покоившимся .
6. Viziunea se retrage cumva

Problematica individualizării nu este nouă. La început s-a vorbit despre diferențiere. A diferenția între elevi devine o altă formă de abordare, care este tratată variat de autorii din literatura de specialitate. Principala problemă care apare în diferențierea cât mai eficientă la nivelul clasei este echilibrarea raportului între competiție și cooperare.

Este clar însă că diferențierea nu este  eficientă pentru a atinge nevoile particulare ale unui elev anume.

Prin individualizare în activitatea didactică adresăm sarcini individualizate, personalizate unui grup sau unei persoane care învață. Aceasta presupune să planificăm, organizăm, derulăm activitatea și să evaluăm pornind de la particularități, trăsături de grup și personale.

Tipuri de individualizare Cadrele didactice care aderă la  termenul de individualizare practică în cadrul activității  de predare- învățare — evaluare la clasă: a Formarea grupurilor mici de învățare se realizează în funcție de nevoile de învățare aleelevilor.

Grupurile eficiente în activitatea didactică sunt cele care se schimbă, care oferă posibilitatea unor relații diferite și schimbul de experiențe și competențe. Grupul trebuie să sprijine elevul  cu dificultăți de învățare prin forme de relaționare de tip cooperare.

• Pentru a salva vederea
• Introducerea BAC-ului diferențiat. Variantele, puse în dezbatere - Educatie - vacante-de-vis.ro
• La o persoană cu vedere slabă
• Cum se formează viziunea în
• Несколько запинаясь поначалу, но потом все более и более уверенно Олвин поведал свою историю.

Relațiile de sprijin prin grup sunt de 3 tipuri: Serviciul de acompaniere se referă la ajutorul dat între elevi; Elevii tutori se referă la sprijinul acordat dat de elevii mai buni celor aflați în dificultate. Elevii pot fi din școală sau altă școală și se întâlnesc periodic în funcție de nevoile identificate.

Tutorii voluntari sunt elevi, părinți, profesori care pot interveni și acorda sprijin individual elevilor cu dificultăți.

Они хранят образ самого города, удерживая на своем месте каждый атом, оберегая его от перемен, вносимых временем.

Exemplu: scrierea unei părți din temă și expunerea orală a celeilalte părți; completarea unor enunțuri cu cuvinte cheie și nu scrierea completă a enunțurilor etc. Toți elevii au nevoie de materiale variate și stimulative în învățare. Pentru a reține atenția elevilor și a stabili raporturi între ceeea ce se vede, se aude și se pipăie este nevoie de material sezorial, cu atât mai mult atunci când există dificultăți de învățare. Activitatea se desfășoară zilnic până la atingerea obiectivului stabilit.

C Lucrul în grup. Activitatea în grup presupune discuții, rezolvări de probleme, lucrări de cercetare și jocuri de rol și promovează colaborarea. Sarcina principală a profesorului este aceea de a diferenția curriculumul școlar pentru ca toți elevii să învețe. Diferențierea se referă la procesul prin care profesorul găsește ceea ce este cel mai potrivit să învețe elevul din cadrul curriculumului Conceptul de învăţare este utilizat în teoria instruirii şi în psihologie, înţelegând prin acest concept o activitate conştientă ce are ca rezultate achiziţia unor cunoştinţe.

Adoptând punctul de vedere pedagogic al metodelor şi tehnicilor de învăţare, vom analiza condiţiile unui studiu intelectual eficient.

Introducerea BAC-ului diferențiat. Variantele, puse în dezbatere

Se disting mai multe tipuri de învăţare pe care le găsim explicate în lucrările de specialitate, care se ierarhizează de la simplu la complex, actul învăţării depinzând de mai mulţi factori, între care: obiectivele operaţionale propuse, particularităţile elevilor, învăţarea anterioară etc.

Învăţarea presupune, aşadar, o  relaţie între instruire, predare şi însuşire, dar conceptul cunoaşte şi un sens mai restrâns, ce se limitează la dobândirea de cunoştinţe sau achiziţia de cunoştinţe şi deprinderi. Sintetizând: ·                     învăţarea începe cu stabilirea unui scop; ·                     urmăreşte însuşirea cunoştinţelor; ·                     este influenţată de ce este viziunea diferențiată şi condiţiile în care se desfăşoară; ·                     rezultatul ei depinde şi de conţinutul ştiinţific; ·                     se realizează ce este viziunea diferențiată cale inductivă şi deductivă; ·                     există o logică a învăţării; ·                     situaţia de instruire înglobează factorii pedagogici, psihologici şi sociali.

Deducem astfel că şi în învăţare, ca şi în activitatea de predare, scopurile şi obiectivele au un rol fundamental, iar situaţia ce determină acuitatea vizuală învăţare trebuie să se finalizeze prin înţelegerea corectă şi rapidă a conţinuturilor.

S-a evidenţiat importanţa mai multor procese psihologice în procesul învăţării între care: atenţia, motivaţia, memorarea pentru atingerea performanţei. Performanţa memorării este influenţată de mai mulţi factori: ·                     respectarea unor verigi, etape; ·                      materialele coerente, bine organizate se reţin mai uşor; ·                     conţinutul şi forma de prezentare se reţin mai bine în ordine: culorile, cifrele, cuvintele concrete, imaginile, triunghiurile; ·                     poziţia elementului nou sunt mai uşor de reţinut elementele de le început şi sfârşit ; ·                     volumul materialului dacă volumul materialului de memorat este mare, timpul şi efortul necesare pentru reţinerea lui cresc.

În sistemul educaţional actual, programele de educaţie modernă ce este viziunea diferențiată se limitează la pregătirea pentru o profesie, ci îşi propun să dezvolte şi competenţe sociale, culturale, de comunicare, transdisciplinare şi interdisciplinare etc.

EDUCAŢIE INCLUZIVĂ. EDUCAŢIE DIFERENŢIATĂ

Deşi metodele bazate pe acţiune pot conduce la o atingere mai rapidă a obiectivelor, este dificil ca subiectul învăţării, elevul, aflat la începutul şcolii, să desfăşoare activităţi complicate. De aceea, se începe cu însuşirea unor noţiuni fundamentale: socotitul, scrisul, cititul etc.

DJ Project feat. Andia - Slabiciuni - Official Video

Sintetizând şi operaţionalizând criteriile şi principiile după care se structurează metodele de învăţământ, s-au diferenţiat trei mari categorii de metode  utilizate în activitatea didactică, comune tuturor disciplinelor: I. Metodele de transmitere şi însuşire a valorilor culturii; II.

Metode obiective sau intuitive; III. Metode operaţionale centrate pe acţiune practică. Prima categorie se divizează în trei grupe: I.

Misiune & Viziune

Metode de comunicare orală; I. Metode de comunicare scrisă utilizarea suportului de curs, manualul, auxiliarele ; I. Metode de comunicare oral-vizuală. Metodele didactice interactive Un rol important în actul educaţional, îl au metodele interactive de grup, care sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării, instrumente didactice care favorizează schimbul de experienţe, de cunoştinţe. Dintre variantele de lucru în echipă se pot alege metode adecvate vârstei şi nivelului de studiu: mozaicul, turneul între echipe, bingo, puzzle etc.

În procesul optimizării activităţii instructiv-educative, pe lângă metodele cu aplicabilitate generalizată, se recurge la alternativele de instruire activă şi interactivă prin care se urmăreşte implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare, însuşirea strategiilor învăţării prin cooperare şi înlăturarea rutinei.

Câteva exemplificări şi-ar găsi utilitatea: metoda blazonului, spre exemplu, s-ar putea utilitatea în lecţiile de caracterizare a personajelor Stavrache din nuvela În vreme de război, Cetăţeanul turmentat din O scrisoare pierdută ; în cazul caracterizării personajelor se poate  utiliza eficient şi metoda ciorchinelui, lucrându-se atât individual, cât şi frontal sau în echipă. Aceste metode sunt benefice întrucât stimulează creativitatea şi gândirea critică, elimină ce este viziunea diferențiată mecanică, vitamina A îmbunătățește vederea observaţia spre esenţe, formarea deprinderii de a stabili conexiuni, formarea spiritului competitiv, dezvoltarea învăţării prin cooperare, crearea unui parteneriat elev-profesor.

Ca avantaje ale utilizării acestor metode: ·               creează un climat de cooperare; ·               ajută la sintetizarea conţinutului de informaţii; ·               pot fi folosite în diferite etape ale lecţiei; ·               asigură interdisciplinaritatea; ·               dezvoltă capacitatea de evaluare şi autoevaluare; ·               încurajează munca în echipă.

Evaluarea este o componentă esenţială a activităţii didactice, de multe ori aceasta rezumându-se la notare analitică sau holistică, globală sau apreciere. Evaluarea  nu are ca scop doar notarea elevilor în funcţie de nivelul cunoştinţelor, măsurarea randamentului şcolar, ci presupune priceperi, deprinderi, aplicarea achiziţiilor în situaţii diferite, abilităţi de transfer etc.

În procesul didactic se acceptă existenţa celor trei forme de evaluare: iniţială, pe parcurs şi finală, luând în considerare momentul în care se aplică. Se cunoaşte faptul că evaluarea iniţială sau predictivă are ca obiectiv stabilirea nivelului de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi pe care şi le-au dezvoltat elevii. Pe baza rezultatelor acesteia, profesorul îşi va elabora strategia didactică.

Evaluarea pe parcurs, cunoscută şi sub numele de evaluare formativă, urmăreşte progresul pe care îl realizează elevul, reglează ritmul instruirii, surprinde efectul imediat al activităţii de învăţare. Evaluarea finală sau sumativă este utilizată pentru  a testa nivelul instruirii la finalul unei unităţi de învăţare, la sfârşitul semestrului sau anului şcolar.

Alături de aceste tipuri, se utilizează: evaluarea internă în şcoală şi cea externă examene naţionale, concursuri şcolare, olimpiade Există şi numeroase alte forme ale evaluării care vizează fie domeniul, obiectul, accentul pus pe proces sau pe sistem, evaluatorul, momentul realizării evaluării, modelul de certificare, standardele, instrumentele utilizate.

Навигация по записям

Când se vorbeşte despre evaluare, se pun în discuţie: domeniul vizează evaluarea capacităţilor, deprinderilor, aptitudinilor, atitudinilor ; obiectul vizează evaluarea performanţelor şi a procesului de învăţare ; evaluatorul impune ca forme ale evaluării autoevaluarea, evaluarea internă şi cea externă ; momentul  realizării evaluării fixează ca tipuri evaluarea iniţială, continuă şi finală.

Dintre tehnicile de evaluare, câteva sunt considerate reprezentative şi generalizate: ·                     tehnica răspunsului scurt; ·                     tehnica perechilor; ·                     tehnica modul în care viziunea afectează oamenii multiple.

Evaluarea presupune o varietate de instrumente pe care profesorul le are la îndemână şi le poate utiliza în funcţie de tipul de evaluare: ·                     probe orale.